Românisme.

Azi, bunicul meu a venit in vizita la noi. De fapt scopul vizitei era altul, si anume faptul ca trebuia sa ajunga la medicul care l-a operat in urma cu 5-6 luni ca sa-i faca o injectie, sa spunem speciala. Mergem la policlinica in jurul orelor 15:15, urcam la cabinetul doctorului unde nu gasim pe nimeni. Programul de vizite este intre orele 15:00 – 20:00. Tataia imi spune ca de obicei intarzie, dar intotdeauna vine. Incercam sa mai intrebam diferite persoane care lucrau in policlina la acea ora, dar ni se raspunde ca nici macar nu il cunosc pe doctor. Zic, ok. Se poate intampla sa nu-ti cunosti colegul de breasla care are cabinetul la 2 usi distanta de al tau. Dupa ce trec vreo 40-50 de minute mai apare un domn care dorea sa vorbeasca cu acelasi doctor. Parca se vedea o urma de speranta, si totusi nu. Ulterior fac si rost de numarul de telefon al doctorului, persoana nou venita dorind sa vorbeasca neaparat cu domnul doctor, “ca de ce nu e , dom’le,  doctorul prezent la cabinet. El stie cine sunt eu!?”. Trecem peste. Ii dau numarul de telefon, suna, doctorul nu raspunde, nimic nou sub soare. Intr-un final aflam ca doctorul nu va veni astazi si trebuie sa ne facem programare daca dorim pentru saptamana viitoare.

Buuun! Tataia nu reusise sa faca injectia, astfel ca mergem la unul dintre cele 2 spitale din oras. Ajungem, asteptam sa ne bage cineva in seama. O asistenta il cheama pe bunicul meu sa-i faca injectia. Ii da cutia cu injectia, deschide cutia, increzatoare in propriile forte si isi da seama ca nu stie cum sa o faca. Cheama o doamna doctor care ajunge la aceeasi concluzie, si anume ca nu stiu cum sa faca injectia!! Repet! E o injectie speciala, dar nu prea ar trebui sa conteze, esti doctor!!!!!

In continuare, doamna doctora il suna pe doctorul de garda de la celalat spital din oras  sa il intrebe daca stie cumva cum se face aceasta injectie.

Iau injectia si pe tataia si am plecat la celalat spital. Ne intalnim cu domnul doctor(seful chirurgiei), ne invita sa asteptam putin intr-o camera. Vine la noi, ia injectia se uita nedumerit la ea. Tataia ii spune ca e pacientul doctorului X, doctor pe care il cunostea si avea si numarul acestuia de telefon. Incearca sa-l sune, acesta nu raspunde.Se mai chinuie sa-si dea seama cum se face injectia, dar tot nu reuseste. Il mai suna inca o data pe domnul doctor, acesta din urma raspunde si incepe sa-i dea indicatiile prin telefon si intr-un final reuseste sa-i faca si injectia.

Va las pe fiecare dintre voi (asta daca o sa ajunga cineva sa citeasca acest text) sa trageti concluziile.

Numai bine! Va salut!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: