Scream 4 review

După amiaza duminica nu este o perioadă foarte plină de activităţi. Am decis să încetez conversaţia mea cu pereţii şi să văd ceva sânge şi gagici eviscerate în lipsă de altceva.
Am renunţat să mă uit la filme horror în urmă cu ceva ani deoarece sunt de părere că vizionarea unui film trebuie să-mi facă plăcere şi mai puţin să-mi provoace repulsie şi stări de ” câh “. Scream 4 este mai puţin un gorefest şi mai mult un vis umed al adolescenţilor americani obsedaţi de remake-uri, continuări ale filmelor care nu au nevoie de continuări, următorul film din seria Universal Soldier şi, aţi ghicit, product placement.
Pe lângă scenele cu gagici eviscerate intervin referinţe la actori, iphone-uri, alte filme horror, scene cu dialog cretin între personaje de umplutură la fel de cretine.  Este previzibil şi scenele de măcel nu sunt … creative. Nu-mi oferă pic de amuzament şoc.  A da, şi începutul filmului într-un film într-un film. Inception bicez !
Tot ce-am văzut în Scream 4 am mai văzut o dată în primele trei şi în parodiile după ele. Nu oferă nimic nou, decât câţiva actori ” aduşi la zi ” în ciorba celorlalţi care şi-au reluat rolurile din filmul original. Nu ştiu cine a plâns după o continuare a seriei sau cine a avut nevoie de una. Nu pot nici măcar să-l categorisesc ca fiind ” mindless fun ” pentru că nu e. E ca ultimul Transformers. Acelaşi rahat, alt an.      3.5/10

Soundtracks

Vă invit să ascultaţi o melodie care, în clipa aceasta, simt că rezonează cu vremea de afară. Este soundtrack-ul filmului Black hawk down,  un film special pentru mine, care trezeşte tot felul de emoţii şi revolte şi care mă face să visez la tot felul de fapte de bărbăţie şi nu numai 🙂

Numai bine, vă salut !

P.S. Recomand cu plăcere Hans Zimmer.