Mă abţin să nu înjur în rândurile astea, serios. Nu e prima dată când sunt înconjurat de oameni certaţi cu igiena, dar după drumul de azi îmi vine să-mi bag şi să-mi învârt tot ce se poate mai violent şi vulgar în oameni ca cei cu care am avut plăcerea să împart microbuzul până la Bucureşti. Frate, săpunul n-are bacterii mâncătoare de carne ( Google îi spune Streptococcus pyogenes ), acid sufluric ce se activează îndată ce este udat şi nici nu te face impotent ! Foloseşte-l cu încredere ! Poza evidenţiază acest fapt după cum urmează :
Moşului care a stat lângă mine prima jumătate a drumului îi transmit că atunci când căşti şi tuşeşti este recomandat să ţii mâna sau un şerveţel la gură să te scape de carnea crudă pe care eu ţi-aş înfige-o straşnic până în gât. Faptul că ai câţi ani oi avea nu înseamnă că trebuie să-ţi pierzi bunul simţ. Îmi pare rău că Ceaşcă te-a dezrădăcinat, ţărane, dar nu e treaba mea să-ţi inhalez duhoarea şi aroma de formol combinată cu broască descompusă. Vezi figura 2 :
Aş vrea să-i mulţumesc şi Consăteanului nr. 2 alături de care am petrecut cealaltă jumătate a drumului. Îşi purta omul jegul de sub unghii, mirosul de hoit şi geaca de fâş cu mândreţe, un adevărat român venit de la sapă acum în drum spre Capitală. Aparent Bucureştiul ducea lipsa încă unuia ca el.
Menţiunea pleacă spre piranda din scaunul paralel cu mine ce-şi alăpta boracul. Pur şi simplu m-am simţit mai murdar după ce m-am dat jos din microbuz cu o senzaţie de genul ” oricât m-aş spăla acum nu se mai curăţă “. A fost o experienţă groaznică şi sper că ultima de acest fel, deşi nu a fost cea mai ” dramatică ” sigur este în top 3.
Amalgam şi stânjeneli 